Enter Title

Federaţia Română de Psihoterapie
Comisia pentru etică, disciplină şi deontologie profesionala

Codul de etică, disciplină şi deontologie profesională  

I. INTRODUCERE
Codul Etic al Federaţiei Române de Psihoterapie (numit în continuare Cod Etic) se aplică acelor activităţi ale psihoterapeuţilor care sunt intreprinse în legătură cu rolurile lor profesionale, ştiinţifice sau educaţionale, în diverse contexte, cum ar fi cel interpersonal direct sau intermediate prin poştă, telefon, internet sau alte transmisii electronice. Aceste activităţi trebuie diferenţiate de cele care constituie comportamentul privat al psihoterapeuţilor, care nu intră sub incidenţa acestui Cod Etic.
Calitatea de membru al Federaţiei Române de Psihoterapie (numite în continuare FRP) îi obligă pe membrii săi organizaţionali sau individuali să respecte standardele acestui Cod Etic, precum şi regulile şi procedurile folosite pentru aplicarea sa. Societăţile de psihoterapie membre a FRP, sau care doresc să adere la FRP se vor asigura că propriile lor Coduri Etice sunt compatibile cu Codul Etic al FRP.
Procedurile legate de depunerea plângerilor referitoare la comportamente non etice, de investigarea şi rezolvarea acestora, sunt descries în capitolul Reguli şi proceduri ale comisiei de etică a FRP. FRP poate impune sancţiuni membrilor săi care au încălcat
standardele prezentului Cod Etic, inclusiv excluderea din FRP, şi poate comunica altor instanţe sau persoane decizia sa.
Codul Etic nu se referă la răspunderea civilă. Faptul că un psihoterapeut a încălcat standardele codului etic nu înseamnă neapărat că este vinovat sau că răspunde în vreun fel, din punct de vedere legal.
Daca responsabilităţile etice ale psihoterapeuţii intră în conflict cu legi, regulamente sau alte reglementări legale, psihoterapeuţii trebuie să îşi facă cunoscută aderarea la acest Cod Etic şi să procedeze în aşa fel încât să rezolve conflictul de o maniera responsabilă. Dacă respectivul conflict nu poate fi rezolvat în acest mod, psihoterapeuţii pot să se supună cerinţelor legilor, regulamentelor sau reglementătilor legale, respectând în acelaşi timp principiile de baza ale drepturilor omului.

II. PRINCIPII ŞI REGULI ETICE:
Ceea ce vom numi în continuare PRINCIPII ETICE se situează la nivelul domeniului aspiraţional al valorilor morale şi impregnează întrega activitate a oricărui psihoterapeut, începînd din perioada de formare. Prin raportarea permanentă la aceste valori se cultivă atitudinile morale şi etice absolut necesare activităţii de psihoterapeut. REGULILE ETICE reprezintă modele atitudinale şi de acţiune practică ce au la bază principiile etice. Împreună, principiile şi regulile etice ghidează comportamentul profesional al psihoterapeuţilor, care trebuie să ţină seama de ele atunci când iau decizii etice. Totuşi, datorită gradului relativ mare de generalitate, principiile şi regulile etice, aşa cum sunt expuse înacest capitol, nu vor fi folosite la investigarea şi rezolvarea plângerilor sau acuzaţiilor de comportament non etic, în acest scop aplicându-se prevederile standardelor etice.

PRINCIPII ETICE:
1.    Beneficenţa
2.    Nonmaleficenţa
3.    Autonomia
4.    Justiţia (dreptatea)

1.    Beneficenţa. În activitatea lor profesională psihoterapeuţii acţionează penrtu binele clienţilor/pacienţilor. Apără drepturile şi demnitatea acestora în relaţiile cu terţii sau cu instituţiile, ca şi în cadrul grupurilor terapeutice sau de formare. În cazul în care apar conflicte în exercitarea profesiunii, psihoterapeuţii acţionează în sensul minimizării daunelor şi a promovării binelui şi bunăstării clienţilor.
2.    Nonmaleficenţa. Psihoterapeuţii nu îşi folosesc cunoştinţele şi abilităţile în scopul de a face rău clienţilor/pacienţilor, celor apropiaţi acestora şi, în general, orcărei alte persoane sau organizaţii.
3.    Autonomia. Psihoterapeuţii respectă dreptul la autodeterminare al pacienţilor (clienţilor şi îi asistă în luarea deciziilor fără a urmări infleunţarea sau manipularea acestora. Respectul pentru adevăr în relaţia terapeutică este parte a respectului pentru autonomie. Atunci când capacitatea clientului/pacientului de a-şi exercita autonomia este limitată, se justifică, pentru o perioadă limitată, asumarea de către psihoterapeut a unei poziţii paternaliste, obiectivul fiind sprijinirea clientului în a-şi (re)dobândi autonomia.
4.    Justiţia. Psihoterapeuţii recunosc faptul că, în spiritul echităţii şi justiţiei, accesul la servicii de psihoterapie nu trebuie sa fie limitat de considerente de apartenenţă etnică, rasială, politică, orientare sexuală, etc., singurele limitări etic acceptabile  fiind legate de limitele metodei practicate şi de capacitatea psihoterapeutului de a gestiona relaţia cu clientul. Psihoterapeuţii se vor asigura în permanenţă împotriva pericolului de a ajunge la practici incorecte sau nedrepte ca urmare a prejudecăţilor personale sau a depăşirii limitelor de competenţă.

REGULI ETICE:
1.    Responsabilitatea
2.    Competenţa
3.    Confidenţialitatea
4.    Respectul faţă de demnitatea pesoanei şi a drepturilor omului
5.    Bunăstarea clientului/pacientului

1.    Responsabilitatea. Ca practicieni, psihoterapeuţii sunt conştienţi de influenţa care o au sau o pot avea asupra vieţii oamenilor cu care se află în relaţie profesională şi, mai departe, asupra mediului lor familial, social sau organizaţional. De aceea ei au datoria să se asigure că nu îşi folosesc greşit sau în moduri ce contravin codului etic abilităţile şi cunoştinţele profesionale. Psihoterapeuţii trebuie să fie pregătiţi să facă faţă eventualelor reacţii negative ce pot apărea în terapia individuală sau de grup fără a aduce prejudicii clienţilor/pacienţilor.
2.    Competenţa. Este responsabilitatea psihoterapeuţilor să se menţină la un înalt standard de competenţă, aceasta fiind atât o chestiune de interes public cât şi în interesul corpului profesional. Psihoterapeuţii trebuie să îşi recunoască propriile limite de competenţă, să practice doar metodele şi tehnicile pentu care sunt calificaţi, să-şi menţină nivelul de cunoştinţe de specialitate şi din domenii înrudite. Formarea continuă, în cardul căreia un loc important îl ocupă  supervizarea, este esenţială pentru menţinerea la un înalt nivel de competenţă.
Psihoterapeuţii respectă standardele profesionale existente, iar acolo unde acestea lipsesc sau nu sunt acoperitoare, bunăstarea clientului este ceea ce trebuie urmărit.
Atunci cînd problemele personale sau cele de sănătate le afectează capacitatea de a-şi desfăşura activitatea fără a împieta asupra bunăstării clienţilor/pacienţilor, psihoterapeuţii îşi restrâng sau chiar îşi suspendă activitatea profesională până la rezolvarea propriilor probleme.
3.    Confidenţialitatea. Respectarea confidenţialităţii informaţiilor obţinute în cursul terapiei este o obligaţie de bază a psihoterapeuţilor. Transmiterea unora dintre aceste informaţii către alte persoane sau instituţii se face doar cu consimţământul persoanei în cauză.
Singurele excepţii la regula confidenţialităţii sunt situaţiile în care păstrarea ei ar constitui un pericol real pentru persoana în cauză sau pentru alte persoane.
Când persoana aflată în terapie este un minor sau se află în imposibilitatea de a-şi da consimţământul informat, psihoterapeuţii vor manifesta o deosebită grijă pentru interesele şi bunăstarea acesteia şi vor colabora cu celelalte persoane implicate în ocrotire.
4.    Respectul faţă de demnitatea umană şi drepturile omului este atitudinea de fond a psihoterapeuţilor în întreaga lor activitate. Aceasta implică nu numai faptul că ei respectă demnitatea umană şi drepturile clienţilor/pacienţilor lor, dar se şi implică activ pentru a cultiva şi propaga această atitudine ca pe o valoare la clienţi/pacienţi, psihoterapeuţi în formare, în grupuri terapeutice sau de formare, în mediile sociale si organizaţionale în care activează.     
5.    Bunăstarea clientului/pacientului. Terapeuţii respectă integritatea şi protejează bunastarea oamenilor şi grupurilor de oameni cu care lucrează. Când apar conflicte de interese între clienţi şi instituţiile în care sunt angajaţi, psihoterapeuţii clarifică natura şi direcţia loialităţii şi responsabilităţii lor, informând în acelaşi timp, toate părţile asupra angajamentelor lor.
Psihoterapeuţii îşi informează pe deplin clienţii, psihoterapeuţii în formare, supervizaţii, persoanele care participă la studii şi cercetări asupra naturii oricărei proceduri de evaluare, terapeutice, educative sau formative şi le lasă libertatea de a opta în legătură cu participarea la respectivele activităţi. Obligarea oamenilor sau exercitarea de presiuni pentru a-i determina să participe la asemenea activităţi este lipsită de etică.
Psihoterapeuţii nu se angajează în relaţii multiple dacă anticipează că aceasta ar putea afecta bunăstarea clientului/pacientului, şi le pun capăt cu promtitudine atunci când asemenea situaţii apar în cursul activităţii lor.
Exploatarea, hărţuirea sexuală sau de altă natură, prejudicierea cu rea intenţie de către psihoterapeut a celor cu care se află în relaţie profesională este etic inacceptabilă.

III. STANDARDELE ETICE reprezintă reguli de comportament profesional şi norme avute în vedere în investigarea şi rezolvarea plângerilor legate de presupuse comportamente non etice.
1.    Rezolvarea problemelor etice
1.1    Folosirea cu  rea intenţie a cunoştinţelor şi/sau abilităţilor profesionale
Psihoterapeuţii nu îşi folosesc cunoştinţele şi abilităţile profesionale în scopul manipulării, exploatării clienţilor/pacienţilor şi, în general, în nici un alt scop care ignoră interesele şi bunăstarea clientului.
1.2    Conflictele între etică şi legislaţie
Dacă responsabilităţile etice ale psihoterapeuţilor vin în conflict cu legi, regulamente sau alte reglementări legale, psihoterapeuţii trebuie să îşi afirme aderenţa la Codul Etic şi să facă demersurile necesare pentru rezolvarea conflictului.
1.3    Conflictele între etică şi cerinţe organizaţionale
Dacă cerinţele unei organizaţii la care psihoterapeuţii sunt afiliaţi sau pentru care lucrează vin în conflict cu acest Cod Etic, psiholterapeuţii trebuie să clarifice natura acestui conflict, să îşi facă cunosct angajamentul faţă de Codul Etic şi, în măsura în care este posibil, să rezolve conflictul în aşa fel încât să le fie permisă aderenţa la Codul Etic.
1.4    Rezolvarea informală a încălcălilor eticii
Atunci când psihoterapeuţii cred că e posibil să existe o încălcare a prevederilor acestui Cod Etic de către un alt psihoterapeut, ei încearcă să rezolve problema prin aducerea ei în atenţia respectivului psihoterapeut, dacă o astfel de rezolvare informală pare adecvată în context şi dacă nu încalcă drepturile la confidenţialitate eventual implicate ale clientului/pacientului. (Vezi deasemeni Standarde, 1.2 Conflicte între etică şi legi, regulamente şi alte autorităţi legale, şi 1.3 Conflicte între etică şi cerinţele organizaţionale).
1.5    Raportarea încălcărilor etice
Dacă o aparentă încălcare a prevederilor etice a dus sau este probabil să ducă la prejudicierea unei persoane sau organizaţii şi nu se pretează la o rezolvare informală conform Standardului 1.4 Rezolvarea informală a încălcărilor prevederilor etice, sau nu este rezolvată adecvat în acest mod, psiholoterapeuţii trebuie să ia în continuare măsuri potrivite situaţiei. Aceste măsuri pot include notificări ale comitetelor locale sau naţionale de etică, comisiilor de licenţiere sau autorităţilor instituţionale potrivite. Acest standard nu se aplică atunci când o asemenea măsură ar încălca drepturile la confidenţialitate sau atunci când nu s-a putut face o evaluare a activităţii psihoterapeutului a cărui activitate profesională este vizată. (Vezi deasemeni Standarde 1.2 Conflicte între etică şi legi, regulamente şi alte autorităţi legale.)
1.6    Cooperarea cu comisiile de etică
Psihoterapeuţii cooperează în cadrul investigaţiilor etice, audierilor şi procedurilor impuse de FRP sau de organizaţiile componente de care aparţin. În cadrul investigaţiilor trebuie respectată confidenţialitatea. Refuzul de a coopera constituie, în sine, o violare a eticii. Cererea scrisă a celui în cauză de a amâna investigaţia până la pronunţarea unei decizii judecătoreşti nu constituie necooperare.
1.7    Plângerile inadecvate
Psihoterapeuţii nu adresează plângeri pe teme etice făcute cu ignorarea, din neglijenţă sau cu rea intenţie, a faptelor ce contrazic alegaţiile incriminatoare, şi nici nu îi îndeamnă pe alţii să facă asemenea plângeri.
1.8    Discriminarea petenţilor şi a celor reclamaţi
Psihoterapeuţii nu pot impiedica angajarea, promovarea, admiterea în învăţământ sau alte programe a unor persoane numai pe motivul că acestea au făcut plângeri sau fac obiectul unei investigaţii de natură etică. Aceasta nu exclude însă luarea unor măsuri pe baza rezultatelor unor asemenea investigaţii luare în considerare a altor informaţii adecvate.
2.    Competenţa
2.1 Limitele competenţei
(a) Psihoterapeuţii furnizează servicii, educă şi fac cercetare numai în domeniile în care sunt competenţi în baza educaţiei, formării, experienţei supervizate, studiilor sau experienţei personale.
(b) În cazurile în care înţelegerea factorilor de vârstă, gen, identitate de gen, rasă, etnie, cultură, origine naţională, religie, orientare sexuală, dizabilitate, limbă sau statut socio-economic sunt esenţiale pentru implementarea eficientă a unor servicii sau pentru cercetare, psiholoterapeuţii fie au sau dobîndesc formarea, experienţa, consultanţa sau supervizarea necesară pentru a asigura competenţa serviciilor lor, fie fac trimiterile necesare, cu excepţia cazurilor menţionate de Standarde 2.2 Furnizarea de servicii în cazuri de urgenţă.
(c) Atunci când psiholterapeuţilor li se cere să furnizeze servicii persoanelor pentru care nu există servicii adecvate de sănătate mentală şi pentru care psihoterapeuţii nu au obţinut competenţa necesară, psihoterapeuţii cu o pregătire sau experienţă apropiată de cea necesară pot furniza aceste servicii, astfel încât să se asigure faptul că serviciile necesare nu sunt refuzate dacă respectivii psihoterapeuţi fac un efortul rezonabil de a obţine competenţa cerută prin folosirea datelor din cercetare, formare, consultanţă sau studiu.
(d) În domeniile noi, în care nu există încă standarde recunoscute în privinţa pregătirii necesare, psihoterapeuţii trebuie totuşi să facă tot ceea ce este rezonabil cu putinţă pentru a asigura competenţa muncii lor şi a proteja clienţii/pacienţii, supervizaţii, participanţii la cercetare, clienţii organizaţionali, etc., de orice prejudiciu.
(e) Atunci când lucreaza în sistemul judiciar, psihoterapeuţii îşi însuşesc regulile judiciare sau administrative care le guverneaza activitatea.
2.2 Activitatea în condiţiide urgenţă
În cazuri de urgenţă, când psihoterapeuţii furnizează servicii persoanelor pentru care alte servicii de sănătate mentală nu sunt disponibile şi pentru care psihoterapeuţii nu au obţinut pregătirea necesară, ei pot totuşi furniza asemenea servicii pentru a asigura faptul că aceste servicii nu sunt refuzate celor care au nevoie de ele. Serviciile vor înceta imediat ce situaţia de urgenţă încetează sau devin disponibile serviciile adecvate.
2.3 Menţinerea competenţei
Psihoterapeuţii fac eforturi permanente de a se dezvolta profesional şi de a-şi menţine competenţa.
2.4 Bazele raţionamentelor ştiinţifice şi profesionale
Munca psihoterapeuţilor se bazeaza pe cunoştinţele ştiinţifice şi profesionale, bine stabilite, ale disciplinei. (standard 2.1, 10.1b)
2.5 Probleme şi conflicte personale
 (a) Psihoterapeuţii se abţin de la iniţierea unei activitati atunci când ştiu sau ar trebui să ştie că exista riscul ca problemele lor personale să îi impiedice să îşi desfăşoare activitatea în mod competent.
(b) Atunci când psihoterapeuţii devin conştienţi de unele probleme personale care ar putea interfera cu anumite activităţi profesionale, ei iau masurile adecvate, cum ar fi obţinerea de consultanţă sau asistenţă profesională şi hotărăsc dacă trebuie să limiteze, suspende sau să sisteze respectivele activităţi.
3.    Relaţiile umane
3.1 Discriminarea
În activitatea lor, psihoterapeuţii nu se angajeaza în diverse forme de discriminare bazate pe vârsta, gen, identitate de gen, rasa, etnie, cultura, origine natională, religie, orientare sexuala, dizabilităţi, statut socioeconomic sau pe oricare altă bază, pe care legea le interzice.
3.2 Hărţuirea sexuală
Psihoterapeuţii nu se angajeaza în hărţuire sexuala. Hărţuirea sexuală constă în solicitarea sexuală, avansurile fizice, comportamentul verbal sau non-verbal de natură sexuală care are loc în legatură cu activităţile sau cu rolurile profesionale ale psihoterapeuţilor în care aceştia acţionează, şi care fie (1) este nedorită, de natură să ofenseze sau să creeaze o atmosferă ostilă la locul de muncă sau educaţie, şi de care psihoterapeutul este conştient sau în legătură cu care i se atrage atenţia sau (2) este suficient de severă sau intensă pentru a fi abuzivă din punctul de vedere al unei persoane rezonabile, în contextul dat. Hărţuirea sexuală poate consta dintr-un singur act, sever sau intens, sau din mai multe acte, persistente şi pervazive. (Vezi deasemenea Standarde 1.8 Discriminarea impotriva celor care depun plangeri şi a celor vizati de aceste plangeri.)
3.3 Alte forme de hărţuire
Psihoterapeuţii nu se angajeaza în mod conştient în acte de hărţuire sau de umilire a persoanelor cu care interacţionează în activitatea lor profesională, bazate pe factori precum vârsta respectivelor persoane, genul, identitatea de gen, rasa, etnia, cultura, originea nationala, religia, orientarea sexuală, dizabilitatile, limba sau statutul socioeconomic.
3.4 Evitarea prejudicierii
Psihoterapeuţii fac tot ce ţine de ei pentru evitarea prejudicierii clienţilor/pacienţilor, psihoterapeuţilor în formare, supervizaţilor, pacrticipanţilor la cercetare, clienţilor organizaţionali şi altora cu care lucrează, şi pentru a minimaliza prejudicierea atunci când aceasta este previzibilă şi/sau inevitabilă.
3.5 Relaţiile multiple
(a)  O relaţie multiplă apare atunci când un psihoterapeut este într-un rol profesional cu o persoană şi (1) în acelaşi timp este şi în alt rol cu aceeaşi persoană, (2) în acelasi timp este intr-o relaţie cu o persoană apropiată sau înrudită cu persoana cu care psihoterapeutul este în relaţie profesională, sau (3) promite să intre pe viitor, intr-o altă relaţie cu acea persoană sau cu o altă persoană apropiată sau înrudită cu prima.
Psihoterapeutul se abţine de a intra într-o relaţie multiplă dacă poate anticipa în mod rezonabil faptul că relaţia multiplă îi va afecta obiectivitatea sau competenţa ori eficienţa terapiei, sau că există riscul exploatării sau prejudicierii clientului/pacientului.
Dacă psihoterapeutul nu poate anticipa faptul că relaţiile multiple vor avea un efect negativ sau vor creşte riscul exploatării sau prejudicierii, acestea nu sunt considerate neetice.
(b) Daca un psihoterapeut realizează că, datorită unor factori imprevizibili, a apărut o relaţie multiplă potenţial dăunătoare, el trebuie să ia toate măsurile necesare pentru rezolvarea acesteia, respectând interesul persoanei afectate şi complianţa cu Codul Etic.
(c) Atunci când legea, politicile instituţionale sau circumstanţele extraordinare obligă psihoterapeuţii să intre în mai multe roluri, cum ar fi situaţiile cu caracter judiciar sau administrativ, aceştia trebuie să clarifice încă de la început aşteptările de rol şi amploarea confidenţialităţii precum şi ulterior când survin schimbări de rol(Vezi deasemenea Standard 3.4 Evitarea prejudicierii şi 3.7 Cererile din partea unei a treia parti pentru servicii.)
3.6 Conflictul de interese
Psihoterapeuţii se abţin de la asumarea unui rol profesional atunci când pot anticipa că relaţii, interese personale, ştiinţifice, profesionale, legale, financiare sau de altă natură (1) le vor afecta obiectivitatea, competenţa, eficienţa sau performanţele lor ca psihoterapeuţi sau (2) vor expune persoana sau organizaţia cu care se află în relaţie profesională riscului de prejudiciere sau exploatare.
3.7 Servicii profesionale la cererea terţilor
Atunci când psihoterapeuţii sunt de acord să furnizeze servicii unei persoane sau entităţi la cererea unui terţ, psihoterapeuţii clarifică de la început natura relaţiei cu toate persoanele sau toate organizaţiile implicate. Această clarificare se referă la rolul psihoterapeutului (ex.: psihoterapeut, consultant, diagnostician, martor), stabilirea clientului, modul probabil în care vor fi folosite serviciile oferite sau informaţiile obţinute, precum şi faptul că în acest context vor exista probabil unele limite impuse confidenţialităţii. (Vezi deasemenea Standard 3.5 Relatii multiple şi 4.2 Discutarea limitelor confidenţialităţii.)
3.8 Relaţii de exploatare
Psihoterapeuţii nu exploatează persoanele asupra cărora au autoritate de supervizare, evaluare sau de altă natură, cum ar fi clienţii/pacienţii, psihoterapeuţii sub supervizare, participanţii la cercetare sau angajaţii. (Vezi deasemenea Standarde 3.5 Relaţii multiple; 6.4 Tarife şi aranjamente financiare; 6.5 Barter cu clienţii/pacienţii; 7.7 Relaţii sexuale cu studenţii şi cei aflaţi în supervizare; 10.5 Intimitatea sexuală cu pacienţii/clienţii aflaţi în prezent în terapie; 10.6 Intimităţi sexuale cu rude sau apropiaţi ai clienţilor/pacienţilor aflaţi în prezent în terapie; 10.7 Terapia cu foşti parteneri sexuali; şi 10.8 Intimitatea sexuală cu foşti clienţi/pacienţi în terapie.)
3.9 Cooperarea cu alţi specialişti
Atunci când este indicat şi acceptabil din punct de vedere profesional, psihoterapeuţii coopereaza cu alte profesionişti, cu scopul de a-şi servi clienţii/pacienţii  în mod eficient şi adecvat. (Vezi deasemenea Standard 4. 5 Dezvăluiri.)
3.10 Consimţământul informat
(a) În activitatea de terapie, consiliere, consultanţă,  cercetare faţă în faţă sau prin intermediul mijloacelor de comunicare electronică, psihoterapeuţii obţin consimţământul informat al persoanei sau persoanelor implicate, folosind un limbaj care este pe înţelesul acestora, cu excepţia situaţiei în care desfaşurarea respectivelor activităţi fără consimţământ este cerută de lege sau este specificat în vreun fel în Codul Etic (vezi deasemenea Standarde 8.2 Consimţământul informat în cercetare; şi 10.1 Consimţământul informat în psihoterapie.)
(b) În cazul persoanelor incapabile, din punct de vedere legal, de a-şi da consimţământul informat, psihoterapeuţii trebuie totuşi (1) să furnizeze o explicaţie adecvată, (2) să obţină acordul persoanei, (3) să ia în considerare preferinţele şi interesele superioare ale acestor persoane, şi (4) să obţină permisiunea adecvată de la persoana desemnată legal, dacă un asemenea substitut de consimţământ este permis sau cerut de lege. Atunci când consimţământul dat de către o persoana desemnată legal nu este permis sau cerut de lege, psihoterapeuţii trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a proteja drepturile şi starea de bine a clientului/pacientului.
(c) Atunci când serviciile psihoterapeutice sunt cerute printr-o decizie judecătorească sau obligatorie, psihoterapeuţii care acceptă informează persoana de natura acestor servicii, inclusiv de faptul că acestea sunt cerute printr-o decizie judecătorească sau obligatorie, precum şi de limitele confidenţialitaţii, inaintea furnizării acestor servicii.
3.11 Servicii furnizate către sau prin intermediul organizaţiilor
(a) Psihoterapeuţii care furnizează servicii către sau prin intermediul organizaţiilor oferă în prealabil informaţiile necesare clienţilor şi, atunci când e cazul, celor direct afectaţi privind (1) natura şi obiectivele serviciilor, (2) beneficiarii vizaţi, (3) cine anume are calitatea de client/pacient, (4) relaţia pe care psihoterapeutul o va avea cu fiecare persoană şi cu organizaţia în ansamblu, (5) modul probabil de utilizare a serviciilor furnizate şi a informaţiilor obţinute, 6) cine va avea acces la informaţii, şi 7) limitele confidenţialităţii. Ei furnizează informaţii despre rezultatele şi concluziile acestor servicii persoanelor îndreptăţite cât mai curând posibil.
(b) Dacă psihoterapeuţii sunt opriţi de lege sau de regulamentele organizaţiei să dezvăluie anumite informaţii unor persoane sau grupuri anume, ei trebuie să informeze de la început persoanele sau grupurile respective despre acest lucru.
3.12 Întreruperea serviciilor de psihoterapie
În afara cazului în care contractul nu prevede altceva, psihoterapeuţii trebuie să ia toate măsurile pe care le are la îndemână pentru a facilita continuarea furnizării serviciilor în cazul în care aceste servicii sunt intrerupte de factori precum îmbolnăvirea, decesul, indisponibilitatea, relocarea sau pensionarea psihoterapeutului, sau în cazul în care clientul/pacientul îşi schimbă domiciliul sau este limitat financiar. (vezi deasemenea Standard 6.2c Mentinerea, diseminarea şi eliminarea documentelor confidentiale privind activitatea profesionala şi stiintifica.)
4.    Confidenţialitatea şi intimitatea
4.1    Păstrarea confidenţialităţii
Psihoterapeuţii au obligaţia fundamentală de a lua toate măsurile de precauţie posibile pentru a proteja informaţiile confidenţiale, obţinute sau stocate în orice formă.
4.2    Discutarea limitelor confidenţialităţii
(a) Psihoterapeuţii discută cu persoanele (inclusiv, în măsura în care este posibil, cu persoanele care sunt incapabile, din punct de vedere legal, de a-şi da consimtamantul informat, precum şi cu reprezentantii lor legali) şi organizaţiile cu care stabilesc o relaţie ştiinţifică sau profesională (1) limitele confidenţialităţii şi (2) modalităţile previzibile în care vor fi folosite informaţiile aflate din terapie. (ezi deasemenea Standarde 3.10 Consimţământul informat.)
(b) În afara cazului în care nu este posibil sau este contraindicat, discutarea confidenţialităţii are loc la începutul relaţiei, precum şi după aceea, dacă apar noi circumstanţe care impun acest lucru.
(c) Psihoterapeuţii care oferă servicii, produse sau informaţii prin intermediul transmisiei electronice, îşi informeaza clienţii/pacienţii despre riscurile pentru intimitate şi de limitele confidenţialităţii.
4.3    Înregistrările
Înainte de a înregistra voci sau imagini ale persoanelor pe care le au în terapie psihoterapeuţii trebuie să obţină permisiunea din partea celor în cauză sau a reprezentanţilor lor legali (vezi standardele 8.3, 8.5, 8.7).
4.4    Minimizarea intruziunilor în intimitate
(a) Psihoterapeuţii includ în rapoartele sau prezentările scrise sau orale numai acele informaţii care sunt strict necesare scopului pentru care comunicarea respectivă are loc.
(b) Psihoterapeuţii discută informaţiile confidenţiale aflate ca urmare a muncii lor numai în scopuri ştiinţifice şi profesionale adecvate şi numai cu persoane interesate în materie, luând măsuri de asigurare a anonimatului clientului/pacientului.
4.5    Dezvăluirile
(a) Psihoterapeuţii pot dezvălui informaţii confidenţiale numai cu consimţământul clientului organizaţional, clientului/pacientului individual, sau persoanei autorizate legal să îl reprezinte, asumându-şi şi responsabilitatea posibileleor consecinţe.
(b) Psihoterapeuţii pot dezvălui anumite informaţii confidenţiale fără consimţământul persoanei numai în cazul în care păstrând confidenţialitatea s-ar pune în pericol viaţa sau integritatea clientului/pacientului, terapeutului sau a altor persoane.
4.6    Consultul interdisciplinar
Atunci când se consultă cu colegi, (1) psihoterapeuţii nu dezvăluie informaţii confidenţiale care, în mod obişnuit, ar putea duce la identificarea clientului/pacientului, participantului la studiile de cercetare sau a organizaţiei cu care care au o relaţie confidenţiala, în afara cazului în care au obţinut în prealabil consimţământul persoanei sau organizaţiei sau a situaţiei în care dezvăluirea nu poate fi evitată, şi (2) psihoterapeuţii dezvăluie numai informaţiile strict necesare îndeplinirii obiectivului vizat. (vezi deasemenea Standarde 4.1 Mentinerea confidentialitatii.)
4.7    Folosirea informaţiilor confidenţiale în scop didactic sau cu alte scopuri
Psihoterapeuţii nu dezvăluie în lucrările sau prezentările lor, sau în orice altă formă de mediatizare, informaţii personale pe care le-au obtinut în cursul activităţii lor şi care pot permite identificarea clienţilor/pacienţilor, studenţilor, participanţilor la studiile de cercetare, clienţilor organizaţionali sau altor beneficiari ai serviciilor lor, în afara cazurilor în care (1) iau măsurile necesare pentru a ascunde identitatea persoanei sau organizaţiei, (2) persoana sau organizaţia şi-a dat consimţământul în scris.
5.    Promovarea şi anunţurile publice
5.1    Evitarea anunţurilor false sau exagerate
a) Anunţurile publice includ, dar nu se limitează la publicitatea plătită sau neplătită, aprobarea unui produs, aplicaţiile pentru burse, certificări sau alte aplicaţii privind obţinerea de credite, broşuri, tipărituri, listarea în diverse cataloage, CV-uri sau comentarii în media tipărită sau electronică, afirmaţii făcute în cadrul proceselor de judecata, prezentări orale destinate publicului, materiale publicate. Psihoterapeuţii nu fac cu bună ştiinţă afirmaţii publice care sunt false, sau de natură a induce în eroare privind cercetarea, practica sau oricare alte activităţi ale lor sau ale persoanelor sau organizaţiilor cu care colaborează sau la care sunt afiliaţi.
(b) Psihoterapeuţii nu fac afirmaţii false, înşelătoare sau frauduloase privind (1) formarea, experienţa sau competenţa lor; (2) titlurile academice obţinute; (3) acreditările lor; (4) afilierea la institutii sau organizatii; (5) serviciile lor; (6) baza ştiinţifică sau clinică a serviciilor lor, precum şi rezultatul sau gradul de succes al acestora; (7) tarifele practicate; sau (8) publicaţiile sau rezultatele cercetarilor lor.
5.2    Anunţurile terţilor
(a) Psiholoterapeuţii care angajează terţi pentru a crea şi afişa public anunţuri care le promoveaza serviciile, produsele sau activităţile, îşi asumă pe deplin responsabilitatea pentru acestea.
(b) Psihoterapeuţii nu au voie să plătească sau să recompenseze în vreun fel angajaţii presei, radioului, televiziunii sau altor organe mass-media, în schimbul publicităţii sub formă de ştiri.
c) Orice formă de publicitate plătita privind activităţile psihoterapeuţilor trebuie să fie în mod clar identificabilă ca atare.
5.3    Descrierea workshop-urilor şi a programelor educaţionale non universitare
În masura în care depinde de ei, psihoterapeuţii responsabili cu anunţurile, cataloagele, broşurile sau orice altă formă de publictate privind atelierele, seminariile sau orice alte forme de educaţie non universitare, trebuie să se asigure că descriu în mod corespunzator publicul caruia le sunt destinate, obiectivele educaţionale, lectorii şi tarifele implicate.
5.4    Prezentările în media
Când psihoterapeuţii dau sfaturi public sau comentează prin intermediul presei tipărite, internetului sau altor forme de transmisii electronice, trebuie să ia toate măsurile pentru a se asigura că afirmaţiile lor (1) sunt bazate pe cunoştinţele lor profesionale, pregatirea sau experienţa lor, în acord cu literatura şi practica psihoterapeutică; (2) sunt în acord cu acest Cod Etic; şi (3) nu indică faptul că a fost stabilită o relaţie profesională cu solicitantul. (vezi Standarde 2.4. Bazele judecatilor stiintifice şi profesionale).
5.5    Mărturiile
Psihoterapeuţii nu solicită mărturii de la clienţi/pacienţi aflaţi în terapie sau de la alte persoane care, datorita unor circumstanţe particulare, sunt uşor influenţabile.
5.6    Solicitările personale
Psihoterapeuţii nu se angajeaza, direct sau prin intermediari, în activităţi nesolicitate oferidu-şi a propriile servicii catre clienţi actuali sau potenţiali sau către alte persoane care, datorită circumstanţelor particulare în care se află, sunt uşor influenţabile. Această interdicţie nu include: (1) încercarea de a stabili contacte colaterale adecvate, cu scopul de a face un bine unui client/pacient aflat deja în terapie sau (2) furnizarea serviciilor în cazul dezastrelor sau în cadrul activităţilor de “outreach” comunitare.
6.    Păstrarea însemnărilor şi a documentelor. Taxe
6.1 Documentarea activităţii ştiinţifice şi profesionale. Păstrarea documentelor
Psihoterapeuţii creaza şi, în masura în care documentele sunt sub controlul lor, păstrează, difuzează, depozitează, documente şi date legate de activitatea lor profesională şi ştiinţifică, şi le elimină atunci când se consideră că păstrarea lor a devenit inutilă. (vezi deasemenea Standard 4.1 Mentinerea confidentialitatii.)
6.2 Păstrarea, transmiterea şi distrugerea documentelor confidenţiale legate de activitatea profesională şi stiinţifică
(a) Psihoterapeuţii mentin confidentialitatea documentelor pe care le creează, depozitează, cercetează, trasnferă sau elimină, indiferent dacă acestea sunt pe hartie sau pe suport electronic. (vezi deasemenea Standard 4.1 Mentinerea confidentialitatii, şi 6.1 Documentarea activitatii profesionale şi stiintifice şi pastrarea documentelor.)
(b) Dacă informaţii confidenţiale privind beneficiarii serviciilor  de psihoterapie sunt introduse în baze de date sau sisteme de înregistrare la care au acces persoane pentru care beneficiarul nu a cosimţit, psihoterapeuţii folosesc codificări sau alte metode pentru păstrarea anonimatului acestuia.
(c) Psihoterapeuţii îşi stabilesc din timp strategii privind transferul şi protejarea confidenţialităţii datelor şi a documentelor în cazul retragerii lor din activitate (vezi deasemenea Standarde 3.12 Intreruperea serviciilor psihologice, şi 9.9 Intreruperea terapiei.)
6.3 Tarife şi aranjamente financiare
(a)  Psihoterapeuţii şi beneficiarii serviciilor acestora cu care intră într-o relaţie profesională sau ştiinţifică trebuie să ajungă cât mai curând posibil la o înţelegere privind plata serviciilor.
(b) Practicile psihoterapeuţilor în materie de tarife sunt conforme cu legislaţia în vigoare.
(c) Psihoterapeuţii nu îşi prezintă tarifele într-un mod eronat sau înşelător.
(d) În cazul în care se poate anticipa o limitare a serviciilor datorată unor limitări financiare, acest lucru trebuie discutat cu beneficiarul cât mai curând posibil. (vezi deasemenea Standarde 9.9 Intreruperea terapiei, şi 9.10 Terminarea terapiei.)
6.5 Barter cu clienţii/pacienţii
Barterul înseamnă acceptarea de bunuri, servicii sau alte forme de remunerare de natură non-financiară de la clienţi/pacienţi în schimbul serviciilor psihoterapeutice. Psihoterapeuţii pot folosi barterul numai în condiţii excepţionale şi cu respectarea Codului Etic (vezi deasemenea Standarde 3.5 Relaţii multiple, şi 6.4 Tarife şi aranjamente financiare).
6.6 Rapoarte corecte către sponsori şi finanţatori
În rapoartele către cei care le plătesc serviciile în cadrul programelor de cercetare psihoterapuţii iau măsuri pentru asigurarea acurateţii raportărilor în ceea ce priveşte natura activităţilor, tarifele, datoriile şi plăţile şi, dacă e posibil, identitatea prestatorului şi rezultatele.
6.7 Trimiterea către alţi specialişti şi taxele aferente
Când psihoterapeuţii plătesc, primesc plăţi sau le împart cu alţi profesionişti, în alte condiţii decât în relaţia angajator-angajat, plata fiecăruia se face pe baza serviciilor prestate (clinice, de consultanţă, administrative, etc.) şi nu doar pe baza trimiterii.
7.    Educaţia şi formarea profesională
7.1 Design-ul (conceperea) programelor educaţionale şi de training
Psihoterapeuţii responsabili cu programele de educaţie şi formare iau măsuri pentru a asigura faptul că aceste programe furnizează cunoştinţele şi experienţele necesare şi îndeplinesc criteriile pentru obţinerea licenţei, certificare sau atingerea obiectivelor programului. (vezi deasemenea Standard 5.3. Descrierea atelierelor şi a programelor educationale care nu ofera titluri.)
7.2 Descrierea programelor educaţionale şi de training
Psihoterapeuţii responsabili de educaţie şi formare iau măsuri pentru a asigura faptul că aceste programe sunt descrise în mod corect şi exact în privinţa conţinutului lor (inclusiv participarea la grupurile de consiliere, psihoterapie sau experienţe de grup), a scopurilor şi obiectivelor pregatirii, a taxelor şi a beneficiilor precum şi a cerinţelor de îndeplinit pentru absolvirea programului. Toate aceste informaţii trebuie să fie uşor accesibile celor interesaţi.
7.3 Acurateţea în predare
(a) Psihoterapeuţii iau măsuri pentru a asigura faptul că programa cursurilor descrie în mod corespunzător materia ce urmează a fi parcursă, criteriile de evaluare a progresului şi natura experienţelor legate de cursuri. Acest standard nu impiedică un formator să modifice materia de curs sau cerinţele atunci când consideră necesar acest lucru din punct de vedere pedagogic, atâta timp cât studenţii sunt informaţi în privinţa acestor modificări astfel încât să poată îndeplini cerinţele programului. (vezi deasemenea Standard 5.1. Evitarea afirmatiilor false sau înşelătoare.)
(b) Atunci când sunt angajaţi în predare sau formare, psihoterapeuţii prezintă cu acurateţe informaţiile de specialitate. (vezi deasemenea 2.3 Menţinerea competenţei.)
7.4 Dezvăluirea de către psihoterapeuţii în formare a unor informaţii personale
Psihoterapeuţii nu cer psihoterapeuţilor în formare sau celor pe care îi supervizează să dezvăluie în cadrul cursului sau programului, în scris sau oral, informaţii personale cum ar fi cele de natura sexuală, privind neglijarea sau abuzul, tratamente psihologice sau relaţiile cu părintii, colegii, soţii partenerii sau cu alte persoane semnificative, cu excepţia situaţiei în care (1) programul de pregătire a specificat această cerinţă în mod clar în materialele privind admiterea sau (2) informaţiile sunt necesare în vederea evaluării sau obţinerii de asistenţă pentru psihoterapeuţii în formare ale caror probleme pot fi considerate ca fiind o piedică în îndeplinirea activităţilor legate de pregatirea lor profesionala sau un pericol pentru ei înşişi sau pentru alte persoane.
7.5 Obligativitatea terapiei individuale sau de grup
Când terapia individuală sau de grup reprezintă o cerinţă a programului sau cursului, psihoterapeuţii responsabili cu programul respectiv permit psihoterapeuţilor în formare să opteze pentru a urma terapia şi cu persoane neafiliate programului, dar agreate de către responsabilii de program. (vezi deasemenea Standard 7.2 Descrierea programelor de educaţie şi pregatire).
7.6 Evaluarea performanţei psihoterapeuţilor în formare şi supervizaţilor
(a) Psihoterapeuţii stabilesc modul în care furnizează periodic feedback psihoterapeuţilor în formare şi a celor aflaţi în supervizare. Informaţiile privind modul de evaluare sunt aduse la cunoştinţa celor aflaţi în formare încă de la începutul formării.
(b) Psihoterapeuţii formatori evaluează pe psihoterapeuţii în formare şi pe cei aflaţi în supervizare pe baza performanţelor lor efective legate de cerinţele stabilite ale programului.
7.7 Relaţiile sexuale cu psihoterapeuţii în formare şi supervizaţii
Psihoterapeuţii nu se angajeaza în relaţii sexuale cu psihoterapeuţii înformare şi/sau supervizaţii aflaţi în departamentul, agenţia sau centrul lor de pregătire sau asupra cărora au o autoritate evaluativă. (vezi deasemenea Standarde 3.5 Relaţii multiple.)

8.    Activitatea de cercetare şi publicaţii

8.1 Aprobarea instituţională
Când este necesar, psihoterapeuţii furnizeză informaţii amănunţite privind cercetarea şi obiectivele urmărite în vederea obţinerii aprobării instituţionale prealabile începerii cercetării. Ei desfăşoară cercetarea în conformitate cu protocolul de cercetare aprobat.
8.2 Consimţământul informat pentru cercetare
a) Atunci când obţin consimţământul informat, aşa cum este cerut de standardul 3.10 Consimtamantul informat, psihterapeuţii informează participanţii despre (1) scopul cercetării, durata anticipată şi procedurile; (2) dreptul de a refuza să participe şi de a se retrage din cercetare după începerea acesteia; (3) posibilele consecinţe ale refuzului sau retragerii; (4) factorii anticipaţi ca putând influenţa decizia lor de a participa, precum şi riscurile potenţiale, disconfortul sau efectele adverse; (5) orice posibil beneficiu de pe urma cercetarii; (6) limitele confidenţialităţii; (7) stimulentele pentru participare; şi 8) pe cine să contacteze în legătură cu eventualele lor intrebări privind cercetarea şi drepturile participanţilor. Ei dau posibilitatea potenţialilor participanţi de a pune întrebări şi le oferă răspunsuri. (vezi deasemenea Standarde 8.3 Consimtamantul informat pentru inregistrarea vocilor şi a imaginilor în cercetare; 8.5 Excepţiile de la consimţământul informat, şi 8.7 Inducerea în eroare în cercetare.)
b) Psihoterapeuţii care conduc cercetări privind intervenţii terapeutice ce implica tratamente experimentale comunică în mod clar, încă de la început, (1) natura experimentală a tratamentului; (2) serviciile care vor fi sau nu vor fi disponibile grupului sau grupurilor de control, dacă este cazul; (3) modul în care va fi facută distribuţia în grupurile experimental şi de control; (4) tratamentele alternative disponibile pentru persoanele care nu doresc să participe în cercetare sau doresc să se retraga după ce studiul a început; şi (5) recompensa pe care o vor primi participanţii ca urmare a participării în cercetare. (vezi deasemenea 8.2a Consimţământul informat pentru cercetare.)
8.3 Consimţământul informat pentru înregistrarea vocilor sau imaginilor în cercetare
Psihoterapeuţii obţin consimţământul informat al participanţilor la cercetare înainte de înregistrarea vocilor sau imaginilor lor, cu excepţia situaţiilor când (1) cercetarea constă numai în observaţii naturale în spaţii publice şi nu se anticipeaza că înregistrarea va fi folosită într-o manieră care ar putea duce la identificarea persoanelor sau prejudicierea lor sau 2) proiectul de cercetare implică inducerea în eroare, caz în care consimtământul pentru folosirea înregistrării este obţinut după ce are loc înregistrarea.
8.4 Clienţii/pacienţii, psihoterapeuţii în formare sau subordonaţii ca participanţi la cercetare
(a) Atunci când psihoterapeuţii implică în cercetare, ca participanţi, clienţi/pacienţi, psihoterapeuţi înformare sau subordonaţi, psihoterapeuţii trebuie să se asigure că nu există pentru aceştia consecinţe neplăcute în cazul refuzului de a participa sau de retragere din cercetare.
(b) Atunci când participarea la cercetare este o cerinţă a unui curs sau reprezintă o oportunitate pentru obţinerea unor credite suplimentare, potenţialului participant îi este oferită posibilitatea de a alege activităţi alternative echivalente.
8.5 Excepţiile de la consimţământului informat
Psihoterapeuţii nu sunt obligaţi să solicite consimţământul informat al participanţilor atunci când (1) nu se anticipeaza că cercetarea respectivă ar produce vreun disconfort sau prejudiciu participanţilor, şi implică (a) studiul practicilor educaţionale uzuale, al curriculum-ului sau al metodelor pedagogice, condus în context educaţional; (b) numai chestionare anonime, observaţii naturale sau studierea arhivelor pentru care publicarea raspunsurilor nu pune participanţii în situaţii de risc în ceea ce priveşte răspunderea penală sau civilă şi nu le prejudiciază statusul financiar, şansele de angajare sau reputaţia, iar confidenţialitatea este protejata; sau (c) studiul factorilor legaţi de eficienţa muncii sau organizaţiei efectuat în cadru organizaţional şi care nu presupune nici un fel de riscuri pentru participanţi în privinţa şanselor lor de promovare sau angajare viitoare, şi confidenţialitatea este păstrată sau (2) este permis de regulamente instituţionale.
8.6 Oferirea de beneficii neprincipiale pentru participarea la cercetare
(a) Psihoterapeuţii evită oferirea, în schimbul participării la studiu, a unor recompense financiare sau de altă natură excesive sau nepotrivite, ce ar putea fi percepute a fi coercitive sau manipulatorii.
(b) Când oferă servicii profesionale ca recompensă pentru participanţii la cercetare, psihoterapeuţii clarifică natura serviciilor ca şi riscurile, obligaţiile şi limitările. (Vezi şi Standard 6.5 Barter)
8.7 Inducerea în eroare în cercetare
(a) Psihoterapeuţii nu conduc studii care implică inducerea în eroare decât în cazul în care tehnicile de înşelare sunt justificate de posibilele rezultate semnificative ştiinţific sau educaţional ori ca valoare aplicativă şi nu sunt disponibile tehnici alternative care nu implică înşelarea.
(b) Psihoterapeuţii nu induc în eroare prezumtivii participanţi în legătură cu faptul că în cursul cercetării ar putea suferi durere fizică sau distress emoţional.
(c) Psihoterapeuţii explică participanţilor că tehnica de inducere în eroare face parte integrantă din proiectul şi tehnica de cercetare cât mai curând posibil, preferabil odată cu concluziile paricipării lor, dar nu mai târziu de concluziile de după colectarea datelor, şi permit participanţilor să retragă din studiu propriile date. (Vezi şi Standard 8.8 Debriefing-ul)
8.8 Debriefing-ul
(a) Psihoterapeuţii oferă cu promptitudine participanţilor ocazia de a obţine informaţii adecvate despre natura, rezultatele şi concluziile cercetării, şi iau măsuri pentru a corecta eventualele înţelegeri greşite din partea acestora şi pe care psihoterapeuţii le constată.
(b) În cazul în care din considerente de natură ştiinţifică sau umană se justifică întârzierea sau abţinerea de la comunicarea acestor informaţii, psihoterapeuţii iau măsuri pentru reducerea riscului de prejudiciu.
(c) Când psihoterapeuţii îşi dau seama că procedeul de cercetare a prejudiciat un participant, iau măsuri pentru minimizarea prejudiciului.
8.9 Comunicarea rezultatelor cercetării
(a) Psihoterapeuţii nu inventează date (Vezi şi Standard 5.1 Evitarea afirmaţiilor falsesauînşelătoare).
(b) Dacă psihoterapeuţii descoperă erori semnificative în datele publicate, iau măsuri  pentru a le corecta prin corectură, retractări, erate, sau alte mijloace editoriale adecvate.
8.10 Plagiatul
Psihoterapeuţii nu prezintă porţiuni ale unor lucrări sau date ale altor autori ca ca fiind ale lor, dar este permis ca, ocazional, să le citeze ca surse.
8.11 Creditarea publicării
(a) Psihoterapeuţii primesc drepturi şi credite, inclusiv drepturi de autor, doar pentru lucrările pe care le-au făcut sau la care au contribuit substanţial.(standard 8.12b)
(b) Calitatea de autor principal şi alte creditări de cercetare reflectă contribuţia ştiinţifică sau profesională a fiecărei persoane implicate, indiferent de statut. O poziţie instituţională superioară nu justifică creditarea ca autor. Contribuţiile minore în cercetare sau în redactarea materialelor publicate sunt menţionate corespunzător în note de subsol sau în introducere.
(c) Cu excepţia unor situaţii deosebite, psihoterapeutul în supervizare este listat ca autor principal al unui articol bazat pe dizertaţia sa.
8.12 Duplicarea publicării datelor
Psihoterapeuţii nu dau spre publicare ca originale date publicate anterior. Aceasta nu exclude posibilitatea republicării datelor cu condiţia ca faptul să fie consemnat corespunzător.
8.13 Recenziile
Psihoterapeuţii care realizează recenzii pentru prezentări, publicaţii, granturi sau propuneri de proiecte de cercetare vor respecta confidenţialitatea şi drepturile de proprietate intelectuală ale autorilor asupra respectivelor materiale.
9.    Terapia
9.1 Consimţământul informat pentru terapie
(a) Când se obţine consimţământul informat pentru terapie conform standardului 3.10 psihoterapeutul informează clientul/pacientul cât mai curând posibil în cadrul relaţiei terapeutice despre: natura şi cursul anticipat al terapiei, tarife, implicarea unor terţi, limitele confidenţialităţii, şi oferă posibilitatea clientului/pacientului de a pune întrebări şi de a primi răspunsuri. (Vezi şi Standard 4.2 Discutarea limitelor confidenţialităţii, 6.4 Tarife şi aranjamente financiare)
(b) Când psihoterapeutul se află sub supervizare clientul/pacientul este informat despre aceasta.
9.2 Terapia cuplurilor sau familiilor
(a) Când psihoterapeuţii acceptă să ofere servicii mai multor persoane aflate în relaţie (ex.: soţi, alte persoane semnificative, părinţi şi copii) trebuie să clarifice de la început (1) cine este clientul/pacientul) şi (2) care este relaţia pe care psihoterapeutul o va avea cu fiecare dintre respectivele persoane. Acestă clarificare include rolul psihoterapeutului şi posibila folosire a informaţiilor primite (Vezi şi Standardul 4.2 Discutarea limitelor confidenţialităţii).
(b) Când întrevede posibilitatea de a fi pus în situaţia să joace roluri potenţial conflictuale (ca acelea de terapeut al familiei şi de martor al unei părţi într-un proces de divorţ) psihoterapeutul va proceda adecvat la clarificarea, modificarea rolurilor sau la retegerea din rol (Vezi standard 3.5 Relaţiile multiple).
9.3 Terapia de grup
Când psihoterapeuţii oferă servicii mai multor persoane în setting de grup, procedează, de la început, la  descrierea rolurilor şi responsabilităţilor tuturor părţilor şi precizează limitele confidenţialităţii.
9.4 Terapia celor aflaţi în cură la alţi profesionişti
În decizia de a lua în terapie persoane care deja se află în tratamentul altor servicii de sănătate mentală, psihoterapeuţii vor lua atent în considerare problemele legate de tratament şi de bunăstarea clientului/pacientului. Psihoterapeuţii discută aceste probleme cu clientul/pacientul, sau cu reprezentantul legal al acestuia, în vederea reducerii riscului de a crea confuzie sau conflict, discută, atunci când consideră, cu ceilalţi furnizori de servicii impicaţi în caz, acţionând cu grijă şi atenţie faţă de bunăstarea clientului/pacientului.
9.5 Intimitatea sexuală cu clienţi/pacienţii aflaţi în terapie
Psihoterapeuţii nu se angajează în relaţii sexuale cu clienţi/pacienţi aflaţi curent în terapie.
9.6 Intimitatea sexuală cu aparţinătorii clienţilor/pacienţilor aflaţi în terapie
Psihoterapeuţii nu se angajează în relaţii sexuale cu persoane despre care ei ştiu că sunt rude, tutori sau persoane semnificative pentru clienţi/pacienţi aflaţi în terapie
9.7 Terapia cu foşti parteneri sexuali
Psihoterapeuţii nu iau în terapie persoane cu care au întreţinut relaţii sexuale.
9.8 Intimitatea sexuală cu foşti clienţi/pacienţi
(a) Psihoterapeuţii nu se angajează în relaţii sexuale cu cu foşti clienţi/pacienţi cel puţin doi ani după întreruperea sau încheierea terapiei.
9.9 Întreruperea terapiei
Încă de la începutul relaţiei terapeutice, psihoterapeutul trebuie să aibă în vedere variante pentru ca, în situaţia în care terapia s-ar întrerupe din cauze ce ţin de client/pacient, acesta să poată beneficia totuşi de continuarea serviciilor ( Vezi şi Standard 3.12 Întreruperea serviciilor de psihoterapie).
9.10 Încheierea terapiei
(a) Psihoterapeuţii încheie terapia atunci când devine suficient de clar că clientul/pacientul nu mai are nevoie sau ar fi puţin probabil să aibă beneficii de pe urma acesteia, sau ar fi dăunător să o continue.
(b) Psihoterapeutul poate încheia terapia atuci când este ameninţat sau periclitat de client/pacient sau de o altă persoană cu care clientul/pacientul are o relaţie.
(c) Cu excepţia situaţiilor în care clientul/pacientul, sau cel care plăteşte se opune, înaintea încheierii terapiei psihoterapeuţii acordă consiliere specifică şi sugerează, dacă e cazul, servicii alternative.