Oana Maria Popescu & Loredana Ileana Vîșcu
Factorii comuni în psihoterapie. Perspectiva integrativ-strategică
Este psihoterapia o artă sau o știință? Jumătate de secol de cercetări în psihoterapie arată că psihoterapia este mai degrabă un meșteșug, conținând elemente care pot fi clarificate prin investigare științifică. Putem identifica în mod științific elementele cheie asociate schimbării terapeutice, dar creativitatea și responsivitatea psihoterapeutului par să joace un rol major în psihoterapie, deși pe parcursul evoluției psihoterapiei au apărut peste 400 de școli de psihoterapie, fiecare propunând mijloace specifice de tratament.
Dezbaterile privitoare la eficacitatea psihoterapiei au un istoric lung și controversat, încă de când Hans Eysenck spunea că, în absența tratamentului medicamentos, psihoterapia nu este cu nimic mai eficace decât trecerea timpului. Totuși, timpul (meta-analizele) a demonstrat că psihoterapia funcționează în 80% din cazuri.
”Profesorii iți deschid ușa. Dar de intrat, trebuie sa intri singur”
(proverb chinezesc)
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. DEFINIȚIA ȘI CLASIFICAREA FACTORILOR COMUNI
1.1. De ce este eficace psihoterapia?
1.2. Factorii psihoterapeutici comuni
1.3. Modele ale factorilor psihoterapeutici comuni
1.3.1. Modelul relațional-procedural-persuasiune
1.3.2. Modelul principiilor metodologice și abilităților
1.3. Clasificarea factorilor comuni
CAPITOLUL 2. VARIABILA CLIENT ÎN PSIHOTERAPIE
2.1. Clientul – cel mai important factor comun în psihoterapie
2.2. Stadiile schimbării și rezistența la schimbare
2.2.1. Stadiile schimbării în psihoterapie
2.2.2. Rezistența la schimbare
2.2.3. Gestionarea rezistenței la schimbare
2.3. Motivația pentru psihoterapie
2.3.1. Tipurile de motivație
2.3.2. Motivația pentru schimbare și stadiile schimbării în
psihoterapie
2.3.3. Motivația și procesul schimbării
2.3.4. Schimbarea terapeutică și interviul motivațional
2.3.5. Intervenții terapeutice pentru creșterea motivației pentru
schimbare
2.4. Problema de prezentare și gradul de afectare funcțională
2.5. Dezvoltarea sinelui clientului
2.5.1. Conștientizarea globală a sinelui
2.5.2. Disocierea
2.6. Stima de sine, auto-eficacitatea și neajutorarea învățată
2.6.1. Conceptul de stimă de sine
2.6.2. Tipuri de stimă de sine
2.6.3. Auto-eficacitatea
2.6.4. Neajutorarea învățată
2.6.5. Stima de sine crescută și scăzută
2.6.6. Rușinea
2.6.7. Lucrul cu stima de sine scăzută
2.7. Stilul de coping
2.8. Stilul de atașament
2.8.1. Teoria atașamentului
2.8.2. Stilul de atașament al adultului
2.8.3. Stilul de atașament al clientului și procesul terapeutic
2.9. Personalitatea clientului
2.10. Tulburările de personalitate
2.11. Capacitatea de a asimila experiențele problematice
2.12. Valorile și preferințele clientului
2.13. Variabile demografice și de diversitate
CAPITOLUL 3. VARIABILA PSIHOTERAPEUT
3.1. Psihoterapeutul – agent al schimbării
3.2. Variabilele relaționale
3.2.1. Empatia
3.2.2. Acceptarea necondiționată
3.2.3. Autenticitatea
3.2.4. Stilul de atașament
3.3. Variabilele profesionale
3.4. Variabilele de personalitate
3.5. Variabilele developmentale
3.5.1. Calități personale sau dezvoltare personală?
3.5.2. Dezvoltarea personală și atașamentul
3.5.3. Contratransferul și dezvoltarea personală a
psihoterapeutului
3.5.4. Cât de ”dezvoltat personal” trebuie să fie un
psihoterapeut?
3.6. Variabile demografice și de diversitate
CAPITOLUL 4. FACTORII COMUNI RELAȚIONALI
4.1. Alianța terapeutică
4.1.1. Definiția și componentele alianței terapeutice
4.1.2. Evaluarea alianței terapeutice
4.1.3. Locul alianței terapeutice în procesul psihoterapeutic
4.1.4. Aspecte particulare ale alianței terapeutice
4.1.5. Neurobiologia alianței terapeutice
4.1.6. Construirea și întărirea alianței terapeutice
4.1.7. Rupturile alianței
4.1.8. Repararea rupturilor alianței
4.2. Relația terapeutică
4.2.1. Construirea și menținerea relației terapeutice
4.2.2. Principii relaționale în psihoterapie
4.2.3. Modelul celor șase modalități ale relațiilor
4.3. Transferul și contratransferul
CAPITOLUL 5. FACTORII COMUNI TRANS-TEORETICI
5.1. Decizia clinică
5.2. Contextul terapeutic
5.3. Placebo, speranța și expectanța
5.3.1. Efectul placebo
5.3.2. Expectanțele în psihoterapie
5.3.3. Speranța
5.4. Procesul terapeutic
5.5. Adaptarea strategiei la problema de prezentare
5.6. Schimbarea extraterapeutică
CAPITOLUL 6. FACTORII COMUNI STRATEGICI
6.1. Mitul terapeutic
6.2. Procesul de evaluare
6.2.1. Diagnosticul și formularea cazului
6.2.2. Evaluarea riscului
6.2.3. Diagnosticul categorial versus diagnosticul dimensional
6.2.4. Diagnosticul dimensional
6.2.5. Diagnosticul proiectiv
6.2.6. Diagnosticul relațional
6.3. Întărirea eului
6.4. Procesarea emoțională
6.5. Insight-ul
6.6. Experiențele de învățare
6.6.1. Experiențele de învățare interpersonală
6.6.2. Experința emoțională corectivă
6.7. Atribuirea rezultatelor psihoterapiei
6.8. Ritualurile și tehnicile terapeutice
6.8.1. Tehnicile psihoterapeutice ca factori comuni
6.8.2. Puterea ritualurilor psihoterapeutice
6.8.3. Principiul expunerii
6.8.4. Eclectismul tehnic în psihoterapia integrativă
LISTA APLICAȚIILOR PRACTICE
1. Scala motivației globale
2. O metaforă terapeutică pentru motivație
3. ”Harta personală”
4. Integrarea holistică a personalității
5. Scala Rosenberg pentru stima de sine
6. Restructurarea cognitivă pentru stima de sine scăzută- metoda celor șapte pași
7. Întrebări reflective pentru psihoterapeuți
8. Inventarul alianței de lucru pentru client
9. Inventarul alianței de lucru pentru psihoterapeut
10. Greșelile terapeutice
11. Chestionarul alianței terapeutice
12. Exercițiu pentru transfer și contratransfer
13. ”Punctul de vedere al unui extraterestru”
14. Testul de Apercepție Tematică
15. Folosirea tehnicilor de art-terapie în diagnostic
16. Metafora muntelui (hipnoză clinică)
17. Jocul de rol în procesarea emoțională
18. Scrierea terapeutică
19. Jurnalul dezvoltării personale
20. Proiectul trecerii în revistă a vieții
21. Companionul interior
22. Clarificarea identităților și epilogul personal
Comments are closed