Oana Maria Popescu & Loredana Ileana Vîșcu

Psihoterapie integrativă strategică. Teorie și aplicații practice

”Una din întrebările pe care le tot adresam profesorului meu de psihiatrie pe când eram studentă la universitate era: ”Așadar, ce îi spun unui pacient schizofren?” Nu știam pe atunci că întrebarea mea era de fapt ”Ce este psihoterapia?” Chiar și acum, după 15 ani, mă simt uneori încurcată când mătușa mea se miră: ”Dar ce faci tu la cabinet de fapt?” și mă întreabă ce spun pacienților. Mulți dintre cei aflați în formare în psihoterapie, precum și mulți clienți (ca să nu mai vorbesc de prieteni) ne adresează aceeași întrebare. Atunci când mă gândesc la asta îmi amintesc constant de un roman science-fiction pe care l-am citit în perioada adolescenței. În roman extratereștrii veniseră pe Pământ și lăsaseră în urma lor un mare număr de artefacte, pe care oamenii le foloseau pentru diverse scopuri, toate diferite comparativ cu scopurile lor inițiale. Concluzia generală era aceea că oamenii pot folosi microscoape pentru a bate cuie și că microscoapele sunt foarte eficiente în acest sens, doar că pot fi folosite mai bine. Presupun că același lucru îl putem spune și despre psihoterapie. Știm deja multe lucruri despre mintea umană sau de fapt folosim microscoape pentru a bate cuie?”

Primul capitol al cărţii, „Psihoterapia integrativă”, descrie punctele comune ale variatelor abordări psihoterapeutice şi naşterea psihoterapiei integrative, ca orientare psihoterapeutică. Ca o noutate, este prezentat istoricul psihoterapiei integrative în România şi teoria formării grupurilor aplicată în geneza şcolilor de psihoterapie din lume şi din ţară.

            A doua parte a manualului, „Abordări în psihoterapia integrativă”, prezintă principalele modele de psihoterapie integrativă existente la ora actuală. Pentru fiecare abordare descrisă sunt prezentate: conceptele fundamentale, modelul teoretic, tehnicile şi intervenţiile specifice, precum şi aplicaţii practice.

    Al treilea capitol, „Psihoterapia integrativă strategică”, cuprinde modelul teoretico-aplicativ creat de autorii manualului, în care se lucrează cu un model al Sinelui ce integrează principalele orientări din psihoterapie (cognitiv-comportamentală, umanist-existenţiale şi psihodinamice), precum şi abordările psihoterapeutice integrative existente, într-un cadru unitar bazat pe cercetările din domeniul neurobiologiei şi ataşamentului. Sunt prezentate cele patru domenii sau componente ale Sinelui: sinele bazal, sinele central, sinele plastic şi sinele extern, atât din perspectivă neurodevelopmentală, cât şi ca aplicabilitate în psihoterapie. Cele patru domenii ale sinelui sunt de asemenea prezentate comparativ cu modelul Sinelui în principalele orientări psihoterapeutice actuale.

Cele patru domenii ale sinelui sunt intersectate de ceea ce teoria integrativă strategică numeşte “axe psihologice”, în număr de şase: biologică, cognitivă, emoţională, psihodinamică, familială şi existenţială. Axa biologică cuprinde aspecte cum sunt genomul şi epigenomul, vulnerabilitatea şi rezilienţa genetică, schema corporală, imaginea corporală, schemele mentale despre boală şi sănătate, influenţa sistemului de ataşament asupra sistemului imunitar şi bolile psihodomatice. Axa cognitivă se referă la hărţile cognitive, perfecţionism şi stima de sine, integrând modelul psihoterapiei cognitiv-comportamentale. Axa emoţională se referă la sistemul de ataşament, emoţii, intersubiectivitate şi condiţiile valorizării, integrând elemente din psihoterapia centrată pe persoană, gestalt-terapie, psihoterapia interpersonală şi teoria ataşamentului. Axa psihodinamică integrează  elemente de bază din psihanaliză, analiza tranzacţională şi terapia părţilor eului de-a lungul următoarelor dimensiuni: subpersonalităţile, consilierul interior, stările eului, scenariul de viaţă, transferul şi contratransferul, jocurile psihologice şi transpunerile în act. Axa existenţială cuprinde: cele patru griji fundamentale (moartea, izolarea existenţială, responsabilitatea/autonomia şi sensul vieţii), timpul personal, modelele de contact şi aspectele legate de spiritualitate, integrând elemente din psihoterapia existenţială, gestalt-terapie şi teoria minţii. Axa familială face referire la rolurile şi structurile familiale, locul individului în cadrul familiei şi tiparele transgeneraţionale, integrând elemente din variatele abordări familiale în psihoterapie.

Componentele fiecărei axe psihologice sunt prezentate separat, incluzând conceptele fundamentale, aspectele teoretice, psihopatologia şi aplicaţii practice. Pentru fiecare axă psihologică este descrisă schema diagnostică şi schema de tratament.

Ultimul capitol, “Studiu de caz: Elena”, ilustrează modul de utilizare a schemei diagnostice integrativ strategice în practica clinică.

CUPRINS

CAPITOLUL 1. PSIHOTERAPIA INTEGRATIVĂ

  1. Ce este psihoterapia?
    1. Varietatea de abordări psihoterapeutice
    1. Începuturile psihoterapiei integrative
    1. Psihoterapiile integrative în secolul 21
    1. “Teritoriul comun”

CAPITOLUL 2. ABORDĂRI ÎN PSIHOTERAPIA INTEGRATIVĂ

2.1. Psihoterapia integrativă din prima generaţie

            2.1.1. Eclectismul tehnic

2.1.1.1. Terapia multimodală – Arnold Lazarus

            2.1.1.2. Selecţia sistematizată a tratamentului – Beutler, Consoli şi Lane

            2.1.2. Factorii comuni în psihoterapie

            2.1.2.1. Modelul Beitman al predicţiilor viitoare

            2.1.2.2. Strategia clinică informată- Miller, Duncan şi Hubble

            2.1.3. Integrarea teoretică

            2.1.3.1. Modelul trans-teoretic – Prochaska şi DiClemente

            2.1.3.2. Psihodinamica cliclică relaţională – Wachtel

            2.1.4. Integrarea prin asimilare

2.1.4.1. Psihoterapia psihodinamică asimilativă – Stricker şi Gold

2.1.4.2. Integrarea asimilativă cognitiv-comportamentală – Castonguay

2.2. Psihoterapia integrativă din a doua generaţie

            2.2.1. Abordările relaţionale

            2.2.1.1. Psihoterapia integrativă relaţională – modelul Gilbert-Orlans

            2.2.1.2. Modelul contactului în relaţie – Erskine, Moursund şi Trautman

            2.2.2. Abordările multiteoretice

            2.2.2.1. Psihoterapia multiteoretică – Brooks-Harris

            2.2.2.2. Psihoterapia integrativă multiculturală – Yvey şi Brooks-Harris

            2.2.3. Abordările strategice

            2.2.3.1. Psihoterapia integrativă strategică – Popescu şi Vîşcu

            2.2.3.2. Modelul strategic în psihoterapia copilului- Popescu şi Gane

CAPITOLUL 3. PSIHOTERAPIA INTEGRATIVĂ STRATEGICĂ

3.1. Modelul integrativ strategic al Sinelui şi conexiunile sale cu principalele abordări psihoterapeutice

            3.1.1. Modelul Sinelui în psihoterapia integrativă strategică

            3.1.1.1. Cele patru domenii ale Sinelui

            3.1.1.2. Modelul neuroanatomic al Sinelui

            3.1.1.3. Cele şase axe psihologice

            3.1.2. Modelul Sinelui în principalele orientări psihoterapeutice

            3.1.2.1. Sinele în orientările psihodinamice

            3.1.2.2. Sinele în orientările cognitiv-comportamentale

            3.1.2.3. Sinele în orientările umanist-existenţiale

3.2. Axele psihologice

            3.2.1. Axa biologică

            3.2.1.1. Genotipul, vulnerabilitatea genetică şi fenotipul

                        3.2.1.1.1. Genotipul şi fenotipul

                        3.2.1.1.2. Vulnerabilitatea şi rezilienţa genetică

            3.2.1.2. Schema corporală

            3.2.1.3. Imaginea corporală

            3.2.1.4. Schemele mentale despre boală şi sănătate

            3.2.1.5. Mecanismele psihosomatice

            3.2.1.6. Diagnosticul pe axa biologică

            3.2.1.7. Tratamentul psihoterapeutic pe axa biologică

            3.2.2. Axa cognitivă

            3.2.2.1. Hărţile cognitive

                        3.2.2.1.1. Proto-cogniţiile

                        3.2.2.1.2. Schemele şi hărţile cognitive

            3.2.2.2. Perfecţionismul

            3.2.2.3. Diagnosticul pe axa cognitivă

            3.2.2.4. Tratamentul psihoterapeutic pe axa cognitivă

            3.2.3. Axa emoţională

            3.2.3.1. Emoţiile şi reglarea emoţiilor

                        3.2.3.1.1. Emoţiile bazale şi emoţiile primare

                        3.2.3.1.2. Reglarea şi expresia emoţiilor

                        3.2.3.1.3. Vina nevrotică şi reprimarea emoţiilor

            3.2.3.2. Condiţiile valorizării

            3.2.3.3. Ataşamentul

                        3.2.3.3.1. Formarea ataşamentului

                        3.2.3.3.2. Stilul de ataşament

                        3.2.3.3.3. Tipuri de ataşament la copil

                        3.2.3.3.4. Ataşamentul tinerilor şi al adulţilor

                        3.2.3.3.5. Ataşamentul adulţilor şi efectele acestuia asupra calităţii ataşamentului copiiilor

            3.2.3.4. Intersubiectivitatea

            3.2.3.5. Diagnosticul pe axa emoţională

            3.2.3.6. Tratamentul psihoterapeutic pe axa emoţională

            3.2.4. Axa psihodinamică

            3.2.4.1. Subpersonalităţile

                        3.2.4.1.1. Subpersonalităţile sau părţile eului

                        3.2.4.1.2. Consilierul interior sau centrul

                        3.2.4.1.3. Stările eului

            3.2.4.2. Scenariul şi contrascenariul

                        3.2.4.2.1. Scenariul de viaţă

                        3.2.4.2.2. Contrascenariul

                        3.2.4.2.3. Diferenţele dintre indicaţiile scenariului şi contrascenariu

                        3.2.4.2.4. Injuncţiile

                        3.2.4.2.5. Tipuri de scenarii de viaţă

            3.2.4.3. Transferul şi contratransferul

                        3.2.4.3.1. Transferul

                        3.2.4.3.1.1. Definiţia transferului

                        3.2.4.3.1.2. Manifestările tipice ale transferului

                        3.2.4.3.1.3. Modele ale transferului

                        3.2.4.3.2. Contratransferul

                        3.2.4.3.2.1. Definiţia contratransferului

                        3.2.4.3.2.2. Manifestările tipice ale contratransferului

                        3.2.4.3.2.3. Identificarea proiectivă

                        3.2.4.3.2.4. Identitatea inconştientă

                        3.2.4.3.2.5. Prelucrarea contratransferului

            3.2.4.3.3. Transpunerile în act

            3.2.4.3.4. Jocurile psihologice

            3.2.4.3.5. Triunghiul dramatic

            3.2.4.4. Diagnosticul pe axa psihodinamică

            3.2.4.5. Tratamentul psihoterapeutic pe axa psihodinamică

                        3.2.4.5.1. Terapia părţilor eului

                        3.2.4.5.2. Terapia stărilor eului

                        3.2.4.5.3. Lucrul cu scenariul în psihoterapie

                        3.2.4.5.4. Lucrul cu transferul şi contratransferul

                        3.2.4.5.5. Lucrul cu visele în psihoterapie

            3.2.5. Axa familială

            3.2.5.1. Rolurile familiale

            3.2.5.2. Tipare transgeneraţionale

            3.2.5.3. Tipare şi structuri familiale

                        3.2.5.3.1. Structura familiei

                        3.2.5.3.2. Diferenţierea sinelui în cadrul familiei

                        3.2.5.3.3. Sistemele familiale

            3.2.5.3.4. Diagnosticul pe axa familială

            3.2.5.3.5. Tratamentul psihoterapeutic pe axa familială

                        3.2.5.3.5.1. Tehnici specifice în lucrul cu familiile

                        3.2.5.3.5.2. Genograma

3.2.6. Axa existenţială

3.2.6.1. Teoria minţii

3.2.6.2. Individuaţia / diferenţierea

3.2.6.3. Cele patru griji fundamentale

            3.2.6.3.1. Angoasa de moarte

            3.2.6.3.2. Sensul vieţii

            3.2.6.3.3. Izolarea existenţială

            3.2.6.3.4. Responsabilitatea şi autonomia

3.2.6.4. Vina existenţială

3.2.6.5. Timpul în psihoterapie

            3.2.6.5.1. Orientarea în timp

            3.2.6.5.2. Neuropsihofiziologia percepţiei timpului

            3.2.6.5.3. Ceasul biologic şi cronotipul

            3.2.6.5.4. Creierul şi percepţia timpului

            3.2.6.5.5. Psihopatologia timpului

3.2.6.6. Înclinaţia spre spiritualitate

3.2.6.7. Diagnosticul pe axa existenţială

3.2.6.8. Tratamentul psihoterapeutic pe axa existenţială

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ: ELENA

4.1. Istoricul cazului

4.2. Diagnosticul integrativ strategic

            4.2.1. Axa biologică

            4.2.2. Axa cognitivă

            4.2.3. Axa emoţională

            4.2.4. Axa psihodinamică

            4.2.5. Axa familială

            4.2.6. Axa existenţială

4.3. Strategie şi intervenţii terapeutice

4.4. Concluzii

Comments are closed