Prin psihoterapie se înţelege, conform specificaţiilor Asociaţiei Europene de Psihoterapie (European Association of Psychotherapy – EAP), o disciplină stiinţifică de sine stătătoare ce tratează, într-o manieră cuprinzătoare şi planificată, disfuncţii, suferinţe, tulburări de comportament şi boli datorate unor cauze atât psiho-sociale, cât şi psihosomatice. În aceste cazuri, tratamentul este realizat cu ajutorul unor metode stiinţifice psihoterapeutice şi non-medicale sau non-chimice, în cadrul unei relaţii terapeutice dintre una sau mai multe persoane tratate şi unul sau mai mulţi psihoterapeuţi formaţi într-o manieră generală şi specială.
Obiectivele unui astfel de tratament sunt de a ameliora sau elimina simptomele, de a favoriza modificarea tiparelor comportamentale, a atitudinilor şi relaţionărilor perturbate, şi a procesului de maturizare, de dezvoltare şi a stării de bine fizic şi mental a persoanei. Psihoterapia include cunoştinţele generale stiinţifice psihoterapeutice, precum şi şcoli psihoterapeutice, cum ar fi: psihoterapia psihanalitică, sistemică şi familială, cognitivă şi comportamentală, şi umanistă.
Persoana calificată pentru practicarea psihoterapiei va deţine titulatura de psihoterapeut.
Desi Federația Română de Psihoterapie a luat fiinta in anul 2001 ca urmare a reunirii a unui numar de 12 asociatii nationale profesionale de diferite modalitati psihoterapeutice, aceasta isi are radacinile in 1993 cand un grup de oameni inimosi alaturi de prof. Mircea Lazarescu s-au intalnit la Gataia si au infiintat prima Asociatie Romana de Psihoterapie, la care au aderat mai tarziu, in anul 1995 un numar de asociatii nationale de psihoterapie de diverse orientari psihoterapeutice. Astfel Asociatia Romana de Psihoterapie a devenit asociatia ,, umbrela” si prima Asociatie Nationala de Psihoterapie. Tot in 1995, Asociatia Europeana de Psihoterapie primeste cererea de afiliere a APR si permite acesteia alaturarea in marea familie a psihoterapiei Europene. Prin afiliere APR, preia modelele de standarde de formare a psihoterapeutilor prin legaturile stabilite cu alte scoli de psihoterapie din Europa. In 2001 s-a decis infiintarea Federatiei Romane de Psihoterapie care a devenit si umbrela NAO, pentru acordarea certificatului national si european de psihoterapeut si a elaborat primul regulament de acreditare si certificare a psihoterapeutilor, tinand seama de standardele de formare impuse de Asociatia Europeana de Psihoterapie.
Istoria psihoterapiei in România
Despre psihoterapie și Cronica Veche
Psihoterapia poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Unele abordări se concentrează pe tratarea și rezolvarea simptomelor și abordarea comportamentului evident și a cunoașterii. Alte abordări vizează schimbarea personalității și a dezvoltării emoționale, luând în considerare aspecte ale lumii interioare de care persoana ar putea să nu fie conștientă și ajutându-le să înțeleagă și să schimbe problemele emoționale și relaționale profunde și adesea inconștiente. Pot fi indicate sau adecvate diferite abordări în funcție de problema prezentată sau de preferința clientului.
Psihoterapia se poate desfășura:
• individual
• în cuplu sau familie
• în grup
• unii terapeuți sunt specializați în furnizarea de psihoterapie pentru adolescenți și copii
Modalități psihoterapeutice recunoscute:
Psihoterapia centrată pe persoană
Psihoterapia existențială și logoterapia
Psihoterapia sistemică familială
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Psihoterapia bazată pe Gestalt
Psihoterapia adleriana
Psihoterapia analitică jungiană
Psihoterapia NLP (neurolingvistică)