Biosinteza a fost fondată de David Boadella în 1975. Rădăcinile sale timpurii sunt în analiza caracterului și vegetoterapia lui Wilhelm Reich, sinteza psihologică a lui Pierre Janet și terapia prenatală și peri-natală a lui Francis Mott și Frank Lake. Din 1985, metoda a fost dezvoltată de Silvia Specht Boadella, în special în aspectele sale filosofice și transpersonale. Abordarea transpersonală a fost susținută de cercetările lui Robert Moore privind circulația energiei și meditațiile somatice. În octombrie 1998, metoda Biosintezei a fost recunoscută de Asociația Europeană pentru Psihoterapie ca una dintre primele metode acreditate în domeniul psihoterapiei corporale. Biosinteza a fost dezvoltată în continuare în diferite domenii de aplicare de către membrii proeminenți ai Fundației Internaționale pentru Biosinteză IFB, fondată la Zürich în 2001, care se ocupă de coordonarea la nivel mondial a standardelor de formare congruente și a proiectelor de cercetare din cadrul institutelor de biosinteză.

Biosinteza reprezintă o abordare holistică și umanistă în psihoterapia somatică. Prin urmare, principiile sale de bază includ interconectarea și oglindirea reciprocă a proceselor mentale și fizice.

După cum sugerează și numele metodei, Biosinteza pune accentul pe integrarea proceselor de viață: fizic cu emoțional și mental. Biosinteza utilizează o abordare procesuală atunci când lucrează cu clienții; se bazează pe semnalele interne și mișcările clientului, pe care le urmărește și le dezvoltă cu tehnici specifice. În centrul acestei forme de terapie stă întotdeauna nevoia clientului, respectul pentru diferențele individuale și resursele interne unice. Biosinteza are încredere profundă în potențialul sănătos al clientului pentru creștere și armonie, posibilitatea de interconectare cu resursele sale interne și externe.

Cu abordarea sa holistică și profund integrată, Biosinteza oferă o înțelegere a persoanei și a situației sale de viață din multe puncte de vedere, pe care încearcă să le conecteze. Pe lângă expresia corporală, emoțiil și gânduri, aceasta include perspective și imagini interioare, sexualitate și spiritualitate. Accentuează ancorarea persoanei în rețeaua sa de relații cu ceilalți și cu familia sa. Nu neglijează importanța perioadei timpurii de dinainte și după naștere. Conține metode de lucru cu aceste perioade la nivel simbolic, precum și cu proceduri orientate spre corp.

Metoda Biosintezei se concentrează nu numai pe boli și probleme, ci percepe momente sănătoase, punctele forte și posibilitățile persoanei. În munca terapeutică o putem numi căutare, acceptare și îngrijire acalităților și resurselor interioare. Resursele interne fac posibilă vindecarea bolilor și a experiențelor traumatice. Acestea ajută la gestionarea perioadelor provocatoare și stresante. Ele nu țin doar sănătatea noastră fizică, ci includ și amintiri ale experiențelor noastre, imagini, credințe, valori, abilități, așteptări, speranțe, prieteni, familie și muncă.

Resursele de viață ale fiecăruia dintre noi sunt întotdeauna prezente. Adesea, o persoană nu este conștientă de ele sau nu este în stare să fie în contact cu ele sau să se bazeze pe ea însăși din cauza stresului. Biosinteza îi ajută pe oameni să își contacteze propriile resurse. Aceasta le folosește pentru a realiza echilibrul emoțional, echilibrul în corp, în minte, în relații, în viață. Acesta este motivul pentru care biosinteza este foarte potrivită pentru munca terapeutică cu clienți care au avut experiențe traumatică.

Metoda psihoterapeutică a Biosintezei este potrivită pentru o gamă largă de clienți: fie pentru cei care caută instrumente pentru un contact mai profund cu ei înșiși, pentru dezvoltare personală, precum și pentru clienții care suferă de dificultăți emoționale, psihosomatice și somatice, trecând prin crize sau stări post-traumatice ori tulburări psiho-spirituale.