Psihoterapia centrată pe persoană, ca bază pentru teorie și practică în cadrul psihoterapiei PCA, cunoscută și în Germania sub numele de Psihoterapie centrată pe client, este una dintre cele mai importante modalități din Germania, în afară de psihanaliză și terapia comportamentală. Acesta diferă de aceste alte modalități prin stabilirea specială a relației terapeutice și prin diferite obiective pentru terapie. Scopul abordării centrate pe persoană și al psihoterapiei în general este vindecarea, ameliorarea și prevenirea bolilor psihice și psihosomatice. Nucleul muncii psihoterapeutice este:
Empatie și autoexplorare
Atenție pozitivă necondiționată
Congruență, autenticitate și încredere.
Empatie și autoexplorare
Terapeutul încearcă să observe în detaliu relațiile interioare ale clienților sau pacienților și să le conecteze cu componentele lor emoționale și sensul pe care l-au experiențiat. Terapeutul le spune clienților despre sentimentele sale cu privire la situația în care se află clientul (empatie). Acest lucru permite clienților să își revizuiască percepția de sine și îmbunătățește capacitatea clienților de a se explora pe ei înșiși și problemele lor (autoexplorare).
Atenție pozitivă necondiționată
Terapeutul se confruntă cu clienții / pacienții cu o atenție pozitivă necondiționată. Intră în lumea clientului fără prejudecăți și judecată (atenție pozitivă necondiționată). Acest lucru permite clienților să-și exprime emoțiile mai liber și cu mai puțină frică.
Congruență, autenticitate și încredere
Terapeutul este sincer cu el însuși și își poate observa pe deplin propriile experiențe și poate integra aceste experiențe în procesul terapeutic, dacă este indicat. Nu există nici o discrepanță între sentimente și exprimarea acestor sentimente (congruență / autenticitate). Congruența terapeutului este extrem de importantă pentru construirea și menținerea unei relații de încredere cu clientul.
Psihoterapia PCA se bazează pe psihoterapie și consiliere centrate pe client. Această metodă își are originea în opera psihologului american Carl R. Rogers (1902-1987). Rogers a dezvoltat această metodă în anii patruzeci și cincizeci ai secolului trecut în ceea ce privește propriile experiențe personale de psihoterapeut și bazându-se pe cercetările științifice (care au fost unice pentru acea perioadă de timp). Reinhard Tausch din Hamburg a introdus psihoterapia centrată pe client în anii 60 ai secolului trecut în țările vorbitoare de limbă germană. PCA a fost ulterior introdusă în universități și formări la nivel de colegiu și în profesii sociale. Multe studii academice au integrat, de asemenea, această metodă în instruirile lor suplimentare, în special psihologie, medicină, pedagogie socială. Această metodă este o parte solidă a muncii clinico-psihologice și a îngrijirilor medicale și psihosomatice de bază și a psihoterapiei. În ultimul timp PCA s-a dezvoltat în special în ceea ce privește patologia. Prin urmare, psihoterapia PCA poate fi utilizată cu mai multă precizie și oferă o gamă mai largă de ajutor terapeutic orientat spre scop, mai ales atunci când vine vorba de luarea în considerare a diferitelor cerințe individuale. Abordarea centrată pe persoană are, de asemenea, un număr imens de aplicații în domenii non-terapeutice: asistență socială, pedagogie socială, în școli, case de plasament, birouri și organizații.
Fundamentul filosofic-antropologic al conceptului centrat pe persoană este:
încredere în puterea pozitivă de auto-structurare a oamenilor
viața ca proces permanent de schimbare
autoresponsabilitatea oamenilor
acceptarea planurilor individuale de viață
încredere în experiența personală ca sursă de cunoaștere.
Imaginea omului în conceptul centrat pe persoană capătă importanță dincolo de domeniul clinico-științific. Acționează ca o mișcare socială în zona politică.