Psihoterapia pozitivă este o metodă psihoterapeutică pe termen scurt, cu un model psihodinamic, o viziune umanistă asupra lumii și o abordare transculturală. A fost dezvoltată din 1968 de prof. Dr. Nossrat Peseschkian și colegii săi din Germania și este astăzi o metodă oficial acceptată în domeniul formării postuniversitare în multe țări.
Metoda psihoterapiei pozitive este bazată pe cercetări transculturale în peste 20 de culturi și pe trei principii:
Principiul speranței, simbol al identității globale: viziunea asupra lumii se bazează pe conceptul că „orice ființă umană este bună din fire” și „înzestrată cu o mulțime de capacități și un mare potențial”. Această imagine pozitivă a omului – că toată lumea are cele două capacități de bază „a iubi” și „a cunoaște” – a condus la conceptul că bolile și tulburările sunt un fel de capacitate și, prin urmare, sunt interpretate într-un mod pozitiv. De exemplu. depresia privită ca și „capacitatea de a reacționa cu emoții profunde la conflicte”. Prin utilizarea în continuare a poveștilor, anecdotelor și exemplelor din alte culturi, pacientul este încurajat să joace un rol mai activ în propriul său proces de vindecare. Psihoterapia pozitivă consideră că fiecare ființă umană este o entitate a corpului, minții, emoțiilor și sufletului, iar scopul procesului terapeutic este de a ajuta clientul să-și dezvolte capacitățile și să găsească echilibrul în viața sa.
Principiul moderației, simbol al identității sociale: Conținutul conflictelor și dinamica conflictelor: un model principal al psihoterapiei pozitive este modelul echilibrului, iar pacientul este încurajat să dezvolte sfera vieții și să-și distribuie energia zilnică în mod egal în cele patru sfere- corp, muncă / realizare, contacte / relații și viitor / fantezie.
Principiul consultării, simbol al identității vieții de zi cu zi: Terapia în cinci etape și auto-ajutorare: Cu ajutorul unei proceduri structurate în cinci etape, pacientul și clientul sunt conduși de la simptome la soluția conflictului său. Sub aspectul auto-ajutorului, este încurajat, de asemenea, să devină terapeut pentru propria familie și mediu. Aici, elementele altor metode sunt aplicate pentru a asigura o abordare flexibilă a nevoilor unice ale fiecărui client. Această abordare interdisciplinară prezintă un cadru în care diferite metode pot lucra și coopera împreună.
Din 1968, Psihoterapia pozitivă se aplică în principal în următoarele domenii: psihoterapie, consiliere, educație, prevenire și instruire în management. Din 1971, peste 38.000 de medici au fost instruiți în Germania, Elveția și Austria cu această metodă, iar de la sfârșitul anilor 1980 câteva mii de colegi din țările din Europa de Est. Astăzi, Psihoterapia pozitivă este prezentă în peste 24 de țări și introdusă în peste 60 de țări din întreaga lume. Este coordonată de Centrul Internațional de Psihoterapie Pozitivă, care își are sediul în Wiesbaden, Germania, cu 45 de formatori și lectori. Pe lângă instruire, predare și psihoterapie practică, accentul principal a fost cercetarea transculturală. În 1997, în Germania a fost realizat un studiu de asigurare a calității și eficacitate, iar rezultatele arată eficacitatea ridicată a acestei metode pe termen scurt. Studiul a fost distins cu Premiul Richard-Merten 1997. Prof. Dr. Nossrat Peseschkian a fost distins în 2006 cu Ordinul de Merit – Crucea Serviciului Distins din Republica Federală Germania și în 2007 cu Premiul Internațional Avicena al medicilor și medicilor stomatologi iranieni din Germania și din Geneva. Astăzi există mai mult de 25 de cărți importante despre Psihoterapia pozitivă, dintre care unele au fost publicate în mai mult de 26 de limbi.