Terapia de familie abordează problemele prezente de oameni în contextul relațiilor lor cu oameni semnificativi din viața lor și rețelele lor sociale. Este o abordare psihoterapeutică care vizează în primul rând sistemul familial ca unitate socială, spre deosebire de alte abordări de psihoterapie, cum ar fi terapia psihodinamică sau cognitiv-comportamentală, care se concentrează pe individ. Terapia de familie și practica sistemică sunt un domeniu eterogen; există diferite școli și modele care împărtășesc mai multe principii și ipoteze. Unele dintre obiectivele terapiei de familie ar putea fi, de exemplu: îmbunătățirea funcționării familiei la diferite niveluri, îmbunătățirea înțelegerii reciproce și a sprijinului emoțional în rândul membrilor familiei, dezvoltarea abilităților de coping și a strategiilor de rezolvare a problemelor în diferite dileme și situații ale vieții și așa mai departe.
În mod tradițional, terapia de familie a accentuat în principal interacțiunile dintre membrii familiei, calitatea relațiilor de familie, diferite aspecte ale dezvoltării și funcționării familiei și așa mai departe. Cu toate acestea, terapia de familie se bazează pe așa-numitele ipoteze sistemice sau perspective contextuale care subliniază rolul sistemelor mai largi, cum ar fi comunitatea, societatea și cultura căreia îi aparține familia. În ultimii ani, terapeuții de familie au început să se numească „terapeuți sistemici”, deoarece acordă mai multă atenție impactului sistemelor mai largi și al contextelor sociale asupra vieții oamenilor.
Perspectiva sistemică – care stă la baza practicii majorității terapeuților de familie – privește problemele unui individ în raport cu diferitele contexte în care trăiesc oamenii: adică ca partener într-o relație de cuplu, ca membru al familiei, ca persoană cu / sau loialități religioase, luând în considerare, de asemenea, circumstanțele socio-economice și procesele politice. Practica sistemică consideră „contextul” ca fiind de o importanță capitală pentru dezvoltarea și bunăstarea emoțională a unui individ.
O ședință de terapie familială durează de obicei între 60-90 de minute; intervalele dintre ședințe sunt de la una la câteva săptămâni, în funcție de problemele prezentate, nevoile membrilor familiei, stadiul tratamentului și alte variabile. Deciziile cu privire la aceste chestiuni sunt negociate în colaborare cu clienții și cu alți profesioniști implicați. Deși este greu de estimat și diferă foarte mult, durata medie a tratamentului de terapie de familie variază între 6 – 20 de ședințe.
Terapeuții familiali lucrează cel mai adesea cu mai mulți membri ai familiei, dar, de exemplu, sunt oferite și ședințe individuale sau întâlniri cu părinți separați de copii. Unele modele de terapie de familie includ colaborarea cu un co-terapeut sau o echipă. Există, de asemenea, momente în care practicienii sistemici vor interveni în rețelele profesionale și / sau sociale din jurul familiilor, mai degrabă decât să se concentreze în mod specific pe unitatea familială nucleară.
Familia poate fi atât o sursă excelentă de sprijin pentru oameni, cât și o sursă de suferință, neînțelegere și durere. Prin urmare, terapia de familie și practica sistemică sunt importante ori de câte ori scopul este de a spori capacitatea membrilor familiei de a se sprijini reciproc.
În general, orice situație sau problemă care afectează relațiile dintre membrii familiei și funcționarea familiei și rolul său de susținere pot beneficia de terapia familială sistemică. În mod similar, orice problemă a unui individ a cărui viață este afectată în relațiile sale cu familia și contexte mai largi va beneficia de o abordare sistemică. Implicarea altora în familia sau rețeaua socială a unui individ în tratament poate ajuta la evitarea patologizării acelei persoane și, de asemenea, la abordarea problemei mai eficient.
Terapia de familie poate fi utilă în perioade de criză și, de asemenea, în ceea ce privește problemele de lungă durată. De asemenea, servește la prevenirea problemelor, cum ar fi o dificultate de comportament, de exemplu, deteriorarea în delincvență sau deteriorarea sănătății mintale
Terapia de familie (cunoscută și sub numele de terapie sistemică) permite membrilor familiei să exprime și să exploreze gândurile și emoțiile dificile în siguranță, să se înțeleagă reciproc experiențele și opiniile, să își aprecieze nevoile reciproce, să se bazeze pe punctele forte ale familiei și să facă schimbări utile în relațiile lor și în viața lor.